Bucovina, o regiune pitorească amplasată în partea de nord-est a României, cunoscută nu numai pentru peisajele sale uimitoare și cultura vibrantă, ci și pentru moștenirea sa lingvistică unică. Dialectul bucovinean reflectă nuanțele istorice, culturale și geografice ale acestei regiuni pline de tradiție. 

Graiul bucovinean este o ramură a limbii române ce se vorbește în zona Bucovinei și cunoaște influențe atât ale graiului moldovenesc, cât și ale celui ardelenesc și maramureșean. De asemenea, acest dialect are ca particularitate prezența numeroșilor termeni din limba germană, termeni ce au fost împrumutați în timp ce Bucovina se afla sub ocupație austriacă (1774-1918). Datorită politicii de colonizare, promovată de monarhia austriacă, în Bucovina s-au aflat în circulație graiurile bucovinene ale câtorva limbi: ucraineană, română, poloneză, germană (Buchenlaendisch) și idiș. În prezent graiul bucovinean este înlocuit de limba română standard, mai ales în zonele urbane din Sudul Bucovinei, pe când graiul din Nordul Bucovinei a fost influențat de limba rusă și de limba ucraineană.

Pentru a înțelege cu adevărat dialectul românesc bucovinean, este esențial să pătrundem în contextul istoric al regiunii. Bucovina are o istorie bogată modelată de diverse influențe, inclusiv Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman și Imperiul Austro-Ungar. Aceste interacțiuni istorice au lăsat o amprentă de neșters asupra culturii și limbii locale, dând naștere unei vocabular și unor trăsături lingvistice unice.

Dialectul Bucovinean se poate împărții în 5 categorii:

1.Graiul dornean – s-a format ca grai de tranziție în secolele al XVII- lea și al XVIII- lea și este vorbit în zona fostului district judiciar Vatra Dornei. 

2.Graiul câmpulungean – reprezintă aria cea mai arhaică și, în același timp, cu cea mai pronunțată individualitate. Cu centrul în orașul Câmpulung, se întinde de-a lungul râului Moldova, de la Fundu Moldovei până în apropiere de Gura Humorului, cu ramificații pe valea Moldoviței.

3.Graiul rădăuțean – grai arhaic care a asimilat influențe ardelenești variate prin așezarea unui număr însemnat de vorbitori transilvăneni în secolul al XVIII-lea. A fost influențat de fenomene fonetice specifice Maramureșului, nord-estului Transilvaniei, Crișanei, nordului Banatului și sud-vestului Transilvaniei. Această arie include, pe lângă zona cuprinsă între Falcău (în Vest), Siret (în Est) și Solca (în Sud) și localitățile locuite de români din zona Storojinețului (în Nord).

4.Aria din Sud-Estul Bucovinei – numită „africatizantă” după fenomenul fonetic specific, s- a format în secolul al XVIII- lea prin suprapunerea influențelor ardelenești peste un grai arhaic. Din această arie fac parte localitățile cuprinse între Gura Humorului (în Vest) până la Chilișeni (în Est), Iaslovăț (în Nord), limita sudică fiind granița Bucovinei istorice. 

5.Aria de graiuri arhaice din Estul Bucovinei – din care fac parte localități de la granița de est a Bucovinei istorice unde se păstrează particularități regăsite în graiul câmpulungean de care a fost separat prin așezarea ardelenilor în secolele XVII-XVIII. Din această zonă fac parte localitățile din jurul orașului Suceava, continuând cu fostele localități de graniță și ajungând până în jurul orașului Cernăuți. 

Vocabular și lexic

Graiul bucovinean prezintă un vocabular distinct care îl diferențiază de alte dialecte românești. Influențe din regiunile învecinate și evenimente istorice au contribuit la includerea unor cuvinte și expresii specifice zonei. 

Lucrarea lui Mihail Camilar „Dicţionar Etnologic Bucovinean” este un bun exemplu pentru a descoperi și înțelege graiul bucovinean de la originile sale. Această lucrare scoate la lumină comori ale spiritualităţii bucovinene, explicând pe înțelese și termenii folosiți în această regiune. Cartea semnată de Mihail Camilar a fost publicată în 2015 la Suceava.

În paginile acestei lucrări autorul ne spune cum „bucovineanul şi-a creat pentru propriile sale nevoi fel de fel de artefacte cărora le-a dat denumirea conform cu funcţionalitatea fiecăruia” și ne exemplifică folosire termenilor în vorbire. Prima parte a cărții, intitulată Ocupaţii tradiţionale, cuprinde termeni ce se referă la meşteşuguri, arhitectură tradiţională, portul popular, sărbători, datini şi practici. Un astfel de cuvânt este babă, termen ce este interpretat ca „1. brazdă dublă de iarbă care se formează în timp ce cosaşul se întoarce la locul de unde a început să cosească; 2. vas ceramic, tronconic, cu peretele ondulat (mulat) având mijlocul fundului retras în interior, folosit la coacerea cozonacului; 3. variantă locală a cozonacului pentru Paşti. ” 

Printre termenii specifici zonei găsim și cuvinte precum barabulă – cartof, țandură – aşchie, șpoancă – ac de siguranţă, pampuşcă – gogoaşă, parazol – umbrelă, bleah – vas din metal, șufle – lopată, șparhat – plita cuptorului, farbă, a fărbui – vopsea, a vopsi, șufladă – sertar, cleapşă – lovitură cu palma, scarpă – papuc, șarampoi – şipcă, leaţ, ostreţ, scrob – omletă, a se frăsui – a se agita, a se zbuciuma, juflă – turtă, țuhal – sac mare, vicolniţă – viscol, șoapră – şopron, magazie, stişcă – strecurătoare. 

Fonetică și pronunție

Lingviștii notează adesea variații în pronunție atunci când compară dialectul bucovinean cu limba română standard. Diferențele de accent, intonație și pronunția anumitor sunete creează un peisaj lingvistic melodic și distinctiv.

Față de vorbirea mai lentă și cu registru tonal general ridicat a ardelenilor (de nord-est), rostirea bucovineană se caracterizează printr-un tempo mai rapid și prin variații mai mari de înălțime și intensitate, accentul dinamic reliefează mai puternic silabele tonice, dar, în compensație, duce la rostirea scurtă, afonizată și chiar la căderea silabelor neaccentuate. 

Particularități gramaticale

Dialectul bucovinean poate prezenta nuanțe gramaticale care diferă de limba română standard. Aceste variații pot include diferențe în conjugarea verbelor, declinarea substantivelor și structura propoziției, oferind un mozaic lingvistic interesant.

Influențe din culturile din jur

Având în vedere interacțiunile istorice ale Bucovinei cu diverse culturi, dialectul local încorporează elemente din limbile vecine. Această fuziune lingvistică adaugă straturi de complexitate și bogăție dialectului românesc bucovinean, făcându-l un subiect de studiu fascinant. 

Dialectul românesc bucovinean servește drept punte culturală de legătură între trecut și prezent. Este o dovadă a rezistenței localnicilor și a capacității lor de a-și păstra și adapta moștenirea lingvistică în timp. Dialectul nu este doar un mijloc de comunicare, ci un simbol de identitate și mândrie pentru bucovineni.

În fața globalizării și a omogenizării limbilor, eforturile de conservare și promovare a dialectului românesc bucovinean sunt mai mult decât necesare. Inițiativele locale, programele educaționale și evenimentele culturale trebuie luate în considerare pentru asigurarea faptului că generațiile viitoare continuă să îmbrățișeze și să celebreze diversitatea lingvistică care face Bucovina unică.

Dialectul românesc bucovinean este o mărturie a istoriei bogate și a diversității culturale. Explorarea trăsăturilor sale distinctive oferă o fereastră unică către sufletul acestei părți feerice a României, unde limba servește ca o moștenire vie care leagă trecutul, prezentul și viitorul.

Urmărește-ne pe Facebook și Instagram pentru a afla mai multe despre Bucovina.